Nu mi-a placut niciodata sa recitesc acelasi roman, cand sunt atat de multe carti noi de descoperit. Cu toate acestea, cred ca exista intotdeauna exceptii si ca o a doua sau a treia lectura poate fi mai imbogatitoare decat prima. Cu acest autor genial am facut intotdeauna o exceptie. Am recitit Mandrie si prejudecata de doua ori si de fiecare data a fost chiar mai buna decat prima.
Dar noi toti cei pasionati de romanele ei stim ca Jane Austen este mult mai mult decat capodopera ei si, din acest motiv, de data aceasta am recitit doua dintre romanele ei scurte in aceasta frumoasa editie revizuita numita Lady Susan si alte romane : Lady Susan si The Watson .
Prima a fost deja o descoperire la prima data cand am citit-o, dar mi-a placut si mai mult la aceasta a doua lectura. Este uimitor cum protagonistul acestei carti se indeparteaza de modelele comune ale lui Austen. Lady Susan este o femeie manipulatoare, indrazneata, interesata, egoista si rasfatata. Dar este si un personaj care vrea sa-si revendice puterea de femeie in societate si cred ca de aceea autoarea a inclus-o in opera sa. Totusi, in aceasta lucrare nu numai ca se remarca protagonistul ei, dar regasim si naratiunea cu care ne-a obisnuit autorul. Printr-un pix plin de ironie si absurditati, ne arata ca principalele preocupari ale femeilor de atunci erau banii si cautarea unui sot (nu iubirea).
In The Watsons , intalnim o protagonista destul de diferita de Lady Susan. Totusi, este si un personaj puternic, curajos si deloc corect din punct de vedere politic care refuza sa traiasca ca o femeie slaba si un obiect sexual in fata barbatilor din jurul ei si care isi revendica independenta in societate. Desi este neterminat, cred ca este unul dintre preferatele mele si daca ar fi fost terminat, ar fi fost unul dintre cele mai importante romane ale sale.
Pe langa aceste doua romane, in aceasta editie am mai descoperit Dragoste si prietenie si Sanditon, doua lucrari pe care imi doream de mult sa le citesc. In timp ce primul ne arata dependenta femeilor de barbati si preocuparile absurde care le afecteaza viata si ambele probleme sunt duse la extrem, in a doua gasim o poveste in care dragostea de a se bucura de viata la maximum pana la sfarsit este miezul cheii. Ambele m-au surprins destul de mult, deoarece prima a fost scrisa cand autoarea avea doar cincisprezece ani, cand deja incepea sa-si arate geniul, iar ultima a fost scrisa in timpul bolii si nu poate reflecta mai putina dragoste pentru viata decat arata asta. In plus, este si clar ca a fost ultimul sau roman, pentru ca naratiunea este geniala si arata tot ce a invatat in anii sai ca romancier.
Este incredibil ca o autoare precum Jane Austen a supravietuit trecerii timpului si ca romanele ei continua sa fie citite ca si cum ar fi fost publicate ieri. Tema ei preferata, revendicarea rolului femeii in societate, prin situatiile traite in romanele sale si cu naratiunea ei plina de ironie si absurditate, a catapultat-o ca una dintre cele mai bune romanciere britanice din toate timpurile.
In afara de asta, cred ca astazi ar trebui sa o citim cu totii pe aceasta autoare, pentru ca desi au trecut mai bine de doua secole de cand s-au scris romanele ei, sunt situatii care nu s-au schimbat si continuam sa traim intr-un sistem patriarhal. Feminismul este ceva pentru care trebuie luptat in fiecare zi, iar daca Jane Austen si-a dat deja seama la vremea ei si a avut curajul sa-l surprinda in cele peste o mie de pagini pe care le ocupa toate cartile ei, ar trebui sa facem si noi in continuare.
Aceste lucrari adunate in Lady Susan si alte romane sunt exemplul perfect de clasice esentiale pe care ar trebui sa le citim cu totii si pe care nimeni nu ar trebui sa le amane. In putin mai mult de trei sute de pagini, aceasta autoare isi surprinde din nou cititorii, distrand, distrand si facandu-i sa reflecte. Afirm fara indoiala ca nu ma voi satura niciodata sa o citesc pe Jane Austen, indiferent cat timp trece sau ce carti am citit. Sigiliul ei de identitate o diferentiaza de orice scriitor si o face o adevarata eroina a secolului ei.