Avengers: Endgame a completat povestea principala de un deceniu a Universului cinematografic Marvel, cu putine pierderi. Dar o pierdere in special care probabil doare, in special pentru un anumit subgrup de fani: este cea a lui Black Widow, alias Natasha Romanoff, extraordinara luptatoare antrenata de KGB a lui Scarlett Johansson. Natasha s-a sacrificat in timpul misiunii finale a Razbunatorilor: o „razbunare in timp” care i-a facut sa treaca prin trecut pentru a-l impiedica pe Thanos sa puna mana pe toate cele sase Pietre ale Infinitului. Ea si Jeremy RennerHawkeye au fost responsabili cu asigurarea Pietrei Sufletului; pentru a face asta, totusi, unul dintre ei a trebuit sa moara. Hawkeye si Black Widow s-au luptat, fiecare incercand sa se sinucida pentru ca celalalt sa poata trai, iar Black Widow a ajuns sa castige, ca sa spunem asa. Dintr-o perspectiva, a fost un final nobil pentru un personaj iubit; pe de alta parte, a fost o iesire grabita pentru o eroina indepartata de mult.
Black Widow a fost o parte integranta a universului Marvel de aproape 10 ani – si a petrecut o mare parte din acel timp ca singura erou feminina a francizei, fara sa obtina vreodata un film de sine statator (in ciuda unui flux aproape constant de promisiuni pe care ea urma filmul)). Este o discrepanta pe care fanii Marvel o subliniaza de ani de zile, mai ales pentru ca Johansson a fost multa vreme una dintre putinele vedete printre principalii Razbunatori care au demonstrat ca poate deschide un film de succes singura. Acel mult asteptat film solo Black Widow poate fi in sfarsit in programul viitor al Marvel – dar va sosi dupa ce personajul va muri in continuitatea principala a seriei si dupa o traiectorie care a fost la fel de peste tot pe harta ca si coafurile variate ale Black Widow.
Personajul si-a facut prima aparitie in Iron Man 2 – intr-o scena care a ales sa se concentreze mai degraba pe dorinta ei decat pe abilitatile ei uluitoare de lupta. Black Widow a folosit frecvent presupunerile inamicilor sai despre ea impotriva lor. Dar, din moment ce nu si-a condus niciodata propriul film, si-a petrecut anii in MCU ca un accesoriu al naratiunilor care iau in prim plan alti eroi – toate acestea au fost asamblate putin cate putin de o colectie de regizori barbati care au plasat-o intr-o varietate de tinute stranse. , supunand-o la unghiuri ale camerei in jos si la scurte flirturi si cvasi-romanti cu toata lumea, de la Hawkeye la Capitanul America si Bruce Banner.
Aceasta ultima desfasurare este deosebit de graitoare. In Avengers: Age of Ultron — regizat de Joss Whedon — povestea principala a Natasha este dubla: ea este cu adevarat indragostita de Banner si este fortata sa-si aminteasca cele mai indepartate perioade ale antrenamentului ei trecut in „Camera rosie” sovietica, unde a fost sterilizata impotriva voia ei. O scena deosebit de emotionanta o gaseste spunandu-i lui Banner, care se lupta sa-si controleze partea lui Hulk, ca daca intentioneaza sa fuga de Razbunatori, ea va merge cu el. Banner o respinge, subliniind ca nu va avea niciodata o familie – desi nu a existat niciun indiciu inainte de Ultronca Natasha isi dorea chiar si ea o familie. Oricum, ea raspunde spunandu-i lui Banner despre sterilizarea ei, apoi se incheie cu o declaratie nedumerita: „Nu esti singurul monstru din echipa”. Intalnirea aia nu a stat bine cu fanii.
In ultimele momente ale lui Black Widow din Endgame, spectatorii s-ar putea sa fi gasit amintirea acelei istorii nefericite revenind in graba; filmul implica puternic ca Natasha vrea ca Hawkeye sa traiasca pentru ca are o familie, iar ea nu. La inceputul filmului, il vedem pe Hawkeye bucurandu-se de o dupa-amiaza lenesa cu sotia si copiii lui, inainte ca acestia sa fie imprastiati crunt de pocnitul lui Thanos; pierderea lor il transforma intr-un vigilent furios, dar filmul implica ca el poate fi rascumparat prin dragostea lui pentru familia sa, care se va intoarce odata ce Razbunatorii vor anula munca lui Thanos. Fara a o spune in mod explicit, Endgame indica faptul ca Hawkeye are mai mult pentru care traieste decat Black Widow; dupa cum subliniaza unul dintre prietenii ei dupa moartea ei, Razbunatorii sunt singura familie pe care a avut-o vreodata.
Sacrificiul ei eroic este in concordanta cu istoria lui Black Widow ca personaj care a lucrat cu adevarat doar in slujba altcuiva – ajutandu-l pe Capitanul America sa-si confrunte trecutul; ajutandu-l pe Bruce Banner in problemele sale cu Hulk; mediatand o gramada de filozofii concurente ale barbatilor in Razboiul Civil. Spre deosebire de Thor sau Steve Rogers sau Tony Stark, ea nu a fost niciodata in centrul unei consideratii prelungite despre cine este si spre ce duce arcul ei. Si da, pe langa toate acestea, ea a fost singura femeie centrala din franciza pana cand a aparut Captain Marvel – singurul punct de reprezentare pentru toti fanii de sex feminin ai francizei. (In afara de personaje minore precum Peggy Carter si Gamora, ale caror roluri in universul cinematografic sunt, de asemenea, definite de barbatii din viata lor.)
Asa ca ajungem la Endgame, un film care ii da Black Widow controlul asupra operatiunilor Razbunatorilor in locul lui Nick Fury timp de cinci ani intregi — in afara ecranului, intr-o perioada de timp in care filmul trece complet peste. Poate ca asta se datoreaza faptului ca filmul de sine statator Black Widow va fi plasat in acesti ani; probabil ca nu poate patrunde in viitorul personajului.
Dar atunci cand este combinata cu tot ce face Endgame lui Black Widow, decizia este frustranta. Moartea ei are loc la jumatatea unui film de trei ore, ceea ce inseamna ca restul filmului se concentreaza in mare parte pe scene de actiune masculine, cu exceptia unor secunde uimitoare care il unesc pe Captain Marvel cu personajele feminine ramase din franciza. Daca Black Widow i-ar fi acordat mai mult spatiu, atat in acest film in general, cat si in scena finala in mod specific, pentru a rosti chiar si cateva propozitii despre ceea ce a insemnat pentru ea a fi Razbunator de-a lungul anilor, moartea ei ar fi avut mai mult sens; in schimb, obiectivul ei principal de-a lungul filmului final este ultima misiune. Si desi Endgamese opreste pentru a oferi personaje precum Steve Rogers si Tony Stark si chiar si momente Hawkeye de catarsis emotional, cu greu se extinde aceeasi curtoazie fata de Natasha.
Ca intotdeauna, ea este fortata sa sprinteze impreuna cu ritmul, altfel febril, al filmului, care nu-i da niciodata sa respire. Tony Stark primeste o inmormantare indelungata, la care a participat foarte mult; Natasha nu primeste chiar un elogiu. Singurii oameni care mediteaza cu adevarat la viata ei si la sensul mortii ei sunt omologii ei masculini – si de ce nu? Oricum, povestea Natasei nu i-a apartinut niciodata Natasha.