Metoda observationala sau experimentala in cercetarile stiintifice

Observarea se bazeaza pe capacitatea fiintei umane de perceptie si decizie. Exista o observatie obisnuita, care este o sursa importanta de informatii in viata de zi cu zi, si o observatie stiintifica, care ofera cunostinte obiective, valide si de incredere pentru a raspunde la o intrebare de cercetare.

Fiabilitatea metodei observationale se refera la controlul calitatii datelor care ne informeaza daca exista coincidenta in judecatile facute de acelasi observator in aceeasi situatie de observatie dar in doua momente diferite sau de doi observatori diferiti care se confrunta independent. la aceeasi situatie de observatie.

Observatia stiintifica este o modalitate de a surprinde realitatea care poate fi aplicata riguros si sistematic si care in cele din urma permite colectarea de informatii relevante intr-un studiu stiintific. Contributia observatiei la metodologia cercetarii stiintifice este dubla :

• Ca tehnica de colectare a datelor: poate fi implicata in orice tip de proiectare de cercetare. De exemplu, poate fi forma de masurare RV a oricarui design.
• Ca metoda observationala: se caracterizeaza prin neinterventia cercetatorului in fenomenul de studiu si prin nerestrangerea raspunsurilor subiectilor prin sarcinile sau instrumentele de evaluare.
• Metoda observationala este definita ca o modalitate a metodei stiintifice care, prin inregistrarea sistematica si obiectiva a comportamentului care este generat spontan, permite testarea ipotezelor, replicabilitatea rezultatelor acesteia si contribuie la dezvoltarea teoretica prin furnizarea de rezultate valide intr-un domeniu specific.cunostinte specifice.
• Utilizarea observatiei intr-o investigatie stiintifica are de-a face cu gradul de structurare a observatiei si gradul de participare a observatorului.

Gradele de structurare a observatiei

Observatie naturalista: atunci cand comportamentul subiectilor este observat in mod natural, in mediul sau contextul lor obisnuit, si fara nici un fel de modificare de catre cercetator. Observatia semistructurata: atunci cand cercetatorul introduce un fel de modificare in situatia de observatie, pentru a garanta manifestarea comportamentelor de interes sau elemente constante care sa permita efectuarea unor comparatii ulterioare. Observatia structurata: atunci cand cercetatorul intervine sistematic sau face modificari substantiale in situatia de observatie. Comportamentul de observat nu mai este generat spontan, ci poate fi un efect al interventiei cercetatorului.

Gradele de participare a observatorilor

Observatie neparticipanta sau externa: caracterizata prin aceea ca observatorul nu este integrat in situatia observata. Observatia participanta: observatorul devine parte a situatiei de observatie insasi prin participarea la activitatile care sunt observate. Participant ca observator sau observatie de catre rude: membru natural al grupului sau al situatiei studiate este cel care indeplineste functiile de observator. Auto-observarea: este insusi subiectul studiat cel care isi inregistreaza comportamentul.

Aspecte comune cu orice investigatie: Identificarea problemei si formarea de ipoteze. Proiectare (Decizii procedurale). Colectarea datelor: inregistrare si codificare. Controlul calitatii datelor: validitate si fiabilitate. Analiza datelor si interpretarea rezultatelor.

Proceduri particulare ale metodei observationale:

• Ce trebuie observat: se rezolva prin alegerea, adaptarea sau crearea sistemului de categorii (determina, prin structura sa interna si in definirea categoriilor sale, comportamentele care sunt relevante pentru problema de studiu si care, prin urmare, ar trebui inregistrate de catre Observatorul).
• Cine, cand, unde si cat de mult sa respecte: decizii care se rezolva printr-o procedura de esantionare. In aceasta strategie este necesar sa se garanteze relevanta si reprezentativitatea esantionului. Pentru a face acest lucru, sunt planificate: numarul de sesiuni de observare, criteriile de incepere si de sfarsit ale acestora, cand, unde va fi observat (esantion intersesional) si cine vor fi subiectii observati in fiecare sesiune (esantionare intrasesionala).
• Cum se observa : mod de inregistrare a datelor si proprietatilor comportamentului care vor fi luate in considerare ca sursa de informatii (aparitia si/sau durata si/sau ordinea aparitiei).

Cercetatorul observa si inregistreaza cu un esantion al comportamentului individului sau grupului studiat care trebuie sa reflecte caracteristicile si dinamica reala a acestuia. Adica, esantionul trebuie sa fie reprezentativ. Reprezentativitatea esantionului va depinde in mod fundamental de: Regulile de esantionare alese sau decise pentru investigatie. Regulile specifice de inregistrare . Clarificarea a doua concepte:

• Sesiune de observare: perioada continua de timp in care observatorul inregistreaza sistematic comportamentele studiate.
• Perioada de observatie: perioada totala de timp in care ar avea sens sa se inregistreze comportamentul subiectului pe baza obiectivelor studiului.

Reguli de esantionare

Odata definita problema, se selecteaza esantionul de studiu, care trebuie sa fie reprezentativ pentru populatie. Reguli de esantionare in cadrul sesiunii (alegerea subiectilor care urmeaza sa fie observati si cand in cadrul fiecarei sesiuni de observatie): Esantionarea subiectului focal: Aceasta regula indica faptul ca un singur subiect (sau unitate de esantionare) devine centrul atentiei sustinute a observatorului.

Scanare sau esantionare multifocala: Observatorul se concentreaza pe fiecare dintre indivizi in perioade foarte scurte de timp, trecand de la un subiect la altul, intr-o ordine stabilita care se repeta de mai multe ori in sesiune. Esantionare combinata (subiect focal si maturare): observatorul se concentreaza pe un singur individ focal si, la fiecare anumita perioada de timp, efectueaza o analiza completa a tuturor membrilor grupului pentru a reveni mai tarziu la subiectul sau focal. Reguli de esantionare intersesiuni (stabiliti criteriile de inceput si de sfarsit pentru sesiunile de observare): Selectie fixa: se aplica un criteriu fix si limitat.

Esantionare aleatorie simpla: criteriile sunt selectate aleatoriu. Esantionarea aleatorie stratificata: alegerea aleatorie a criteriilor din fiecare dintre straturile sau grupurile disponibile. Esantionare aleatorie sistematica: se selecteaza aleator ora de incepere a primei sedinte si, din aceasta, se aplica o regula sistematica de incepere a urmatoarelor, tinand cont de durata sedintelor si/sau distanta dintre acestea.

Reguli de inregistrare

Fisa observationala consta din notele care se fac despre comportamentul observat. Frecvent aceste adnotari se fac prin coduri care reprezinta fiecare dintre categoriile sistemului (codificare). Jurnal activat de tranzitie (RAT): regula de jurnal care determina inregistrarea tuturor aparitiilor comportamentelor relevante (jurnal de evenimente) si cu informatii despre durata acestora (jurnal de stare).

Este numit astfel deoarece reflecta faptul ca „activarea” observatorului de a efectua o noua miscare de inregistrare are loc cu fiecare schimbare sau tranzitie in comportamentul subiectului observat.

Record activat by time units (RAUT): Regula de inregistrare care impune observatorului un model de inregistrare determinat de perioade de timp. Fie se identifica momentele specifice in timp in care se inregistreaza ceea ce se intampla, prin categorii (preluare punct sau instantaneu), fie se imparte sesiunea in scurte perioade consecutive iar la finalul fiecareia se inregistreaza categoriile. in timpul acesteia (prelevare pe intervale).

Fiabilitatea prin consens este ajustarea progresiva a inregistrarilor a doi sau mai multi observatori (frecvent unul dintre ei este cercetatorul) care se realizeaza prin munca comuna si negociata in aplicarea sistemului de categorii in unele sesiuni de observare. De obicei, face parte din procesul de pregatire a observatorului si serveste, de asemenea, la testarea si rafinarea sistemului de categorii.

Surse de eroare si forme de control in observatie

Subiectul de studiu ca sursa de eroare: reactivitatea Reactivitatea se refera la modificarile care apar, voluntar sau involuntar, la subiecti prin simplul fapt de a se simti observat. Sunt factori care influenteaza reactivitatea: vizibilitatea observatorului si anumite calitati ale observatorului.

Observatorul ca sursa de eroare Observatorul poate fi o sursa de eroare in datele studiului din cauza aplicarii sistemului de categorii, din cauza interpretarii necorespunzatoare a acestora sau a erorilor din registru din cauza lipsei de atentie la anumite elemente. Sa ne uitam la cateva dintre aceste erori:

• Deriva observatorului: propria ta experienta te poate conduce sa dezvolti interpretari si adaptari personale ale definitiilor originale ale categoriilor, deviand sistematic de la acestea in inregistrarea datelor.
• Asteptari ale observatorului: sau asteptari cu privire la ceea ce ar trebui sa se intample sau sa apara in situatia studiata, modificand comportamentele de inregistrat. O strategie de control este procedura oarba (observatorul nu cunoaste obiectivul si ipoteza studiului).

Sistemul de categorii si coduri

Problemele in definirea categoriilor, o amploare sau complexitate excesiva a sistemului, sau aplicarea unor coduri arbitrare, prea indepartate de sensul categoriilor, sunt si ele o sursa de erori.

Indici de acord

Procent de acord: exprima, in procente, compararea inregistrarilor celor doi observatori si numararea aparitiilor comportamentului inregistrate in care acestea coincid (Numar de acorduri), pentru a o imparti la numarul total de evenimente inregistrate ( Numar de acorduri). Acorduri + Numar de dezacorduri).

( P = (Numarul de acorduri) / (Numarul de acorduri + numarul de dezacorduri) x 100)

Indicele Kappa (Cohen, 1960): exprima proportia dintre acordurile reale si acordurile posibile corectate prin scaderea acordurilor din intamplare. ( K = Po – Pe ) / ( 1 – Pe ) x 100 )

Tehnicile statistice aplicabile pentru analiza datelor vor varia in functie de tipul de studiu observational propus si, in ultima instanta, obiectivele specifice ale cercetarii sunt cele care determina structura studiului si deciziile procedurale in concordanta cu acesta. Sa vedem diferitele posibilitati de analiza a datelor:

• Conform obiectivelor analizei : Analiza exploratorie: analiza unor relatii specifice pentru a gasi prezente sau relatii semnificative.
• Analiza de confirmare: verificarea si contrastarea ipotezelor sau predictiilor.
• Conform includerii variabilei de timp : Analiza sincrona: cand sunt descrise si corelate masurile care au fost luate simultan.
• Analiza sincrona : atunci cand masuratorile care au fost efectuate simultan sunt descrise si corelate.
• Analiza sincrona: atunci cand masurile care au fost luate simultan sunt descrise si corelate.
• Macro-analiza : cand descrierea si studiul relatiilor se realizeaza prin masuratori globale.
• Proiectare sau analiza in sectiune transversala : daca sunt efectuate in acelasi timp (analiza sincrona).
• Proiectare sau analiza longitudinala: daca sunt efectuate in momente diferite (analiza diacronica).
• Micro-analiza : atunci cand se studiaza relatiile dintre unitatile de comportament care, ca verigile dintr-un lant, reflecta comportamentul individului sau al grupului intr-o maniera ordonata in timp.
• Analiza secventiala: permite detectarea existentei unor relatii de contingenta temporala in aparitiile categoriilor de comportament si descoperirea existentei unor modele sistematice in dinamica comportamentului.
• Analiza de sincronism sau co-ocurenta: este interesant de stiut probabilitatea ca anumite comportamente sa apara in acelasi timp cu altele.

Frecventa: se va obtine prin numararea de cate ori apare o anumita categorie intr-o sesiune de observatie. Este o variabila cantitativa discreta (nu admite valori intermediare) care se masoara pe o scara de raport (are zero absolut la origine).

Are ca masuri secundare:

• Rata categoriei: se obtine prin impartirea frecventei sale la timpul total de observare (sesiunea sau suma sesiunilor) si poate fi considerata ca o masura a densitatii temporale a categoriei de comportament.
• Frecventa relativa sau proportia relativa: este rezultatul impartirii frecventei categoriei la numarul total de evenimente inregistrate in acea perioada de observare (suma frecventelor tuturor categoriilor sistemului), si este o modalitate de cunoastere. prevalenta cea mai mare sau mai mica a categoriilor de comportament in anumite conditii (cele din sesiunile de observatie analizate).
• Durata: indica numarul total de unitati de timp ocupate de toate aparitiile categoriei in perioada de observare. Este o variabila cantitativa continua (admite valori intermediare) care se masoara pe o scara de raport (are zero absolut la origine).

• Durata medie: se calculeaza impartind durata sa la frecventa sa.
• Durata sau prevalenta relativa: se calculeaza impartind durata unei categorii la timpul total de observare.
• Frecventa tranzitiei: este numarul de ori in care o anumita categorie de comportament este urmata de alta in timpul aceleiasi sesiuni de observatie.
• Masura sa secundara este: Frecventa relativa a tranzitiei: estimarea probabilitatii ca o anumita categorie sa apara atunci cand a avut loc o alta.

Se obtine prin impartirea frecventei de tranzitie a perechii de categorii studiate la frecventa categoriei de comportament antecedente. Intensitate: raporteaza gradul in care un anumit comportament este prezent la un subiect. Trebuie stabilite grade diferite si poate avea o componenta de evaluare subiectiva care creste riscurile de partinire.